Educația anumitor copii ar trebui să fie foarte agresivă pentru că mulți dintre ei nu știu să-și respecte părinții, ba chiar dimpotrivă, le transformă viața acestora într-un adevărat chin. Tocmai am terminat de urmărit o emisiune TV care avea ca scop educarea anumitor copii problemă din unele familii dezbinate. Emisiunile că “Supernanny”, chiar dacă sunt regizate sau nu, au ca fundament un lucru des întâlnit în familiile din ziua de astăzi. Sunt foarte mulți copii, care pot fi observați și pe stradă atunci când ieșim în oraș, care nu au nicio urmă de bun simț sau bună creștere. Vinovați pentru acest lucru sunt părinții, care își trag “meritele” zi de zi prin fiecare înjurătură adresată de către copil sau fiecare gest care nu se cuvine.
Părinții ar trebui să-și canalizeze atenția mai mult asupra copilului lor și să-l facă să înțeleagă, încă de la cea mai fragedă vârstă, că nu pot face chiar orice le trece prin cap. Televiziunea și internetul sunt încă un factor nociv în construirea caracterului copilului, multe dintre materialele prezente în cele două canale manipulând grav și distrugând caractere.
Trăim vremuri grele, în care părinții își fac mai mult timp pentru dezvoltarea afacerilor, iar copilul crește oarecum singur, fără nimeni lângă el care să-l ajute să facă diferența dintre bine și rău. Educația trebuie să fie o etapă lungă și agresivă, iar când spun agresivă nu mă refer la lovituri fizice, ci la lecții date zilnic copilului, la discuții dese, la pedepse și premii, etc.
Observăm zilnic, fiecare dintre noi, copii cu vârste foarte fragede care stau cu ochii în telefon, iar părinții le dau voie să facă asta doar pentru a scăpa de grija lor. Ei sunt de-a dreptul captivați de jocurile video sau materialele video și nu mai fac deloc gălăgie. În loc să îi încurajăm să facă cât mai mult sport, să alerge, să comunice cu alți copii, să lege noi prietenii sau să facă un sport de performanță, noi îi îndrumăm spre dispozitive mobile doar pentru a nu le mai auzi gura pentru o perioadă de timp.
Nu am mai văzut de mult copii pe triciclete, biciclete, copii care să bată mingea pe afară sau să joace fotbal pe terenurile școlilor. Parcurile sunt pline de copii care caută pokemoni, nu de micuți care să alerge, iar acest peisaj este unul demoralizator și mi-aș dori ca fiecare copil să aibă copilăria noastră.
Mă bucur totuși când văd tineri, trecuți de adolescență, care realizează că au intrat pe un drum greșit și încep din nou să practice un sport, să facă sport, să aibă grijă de fizicul lor. Majoritatea dintre aceștia, dacă nu toți, regretă că nu au trăit copilăria așa cum ar fi trebuit.