Poezia „Plumb” a fost scrisă de către George Bacovia. Este considerat de către critica literară ca fiind cel mai însemnat reprezentant al simbolismului. Textele sale sunt cuprinse de un pesimism exacerbat.
Poezia „Plumb” este de fapt o simbolistică a claustrării într-un mediu ostil, a fricii de moarte. Așadar, lirica se bazează pe o tristețe ireparabilă, sugerată prin simboluri specifice.
Poezia cunoaște debutul în anul 1916, încadrându-se în perioada interbelică. Este o artă poetică, ce dezvăluie viziunea autorului asupra lumii înconjurătoare, asupra destinului său, utilizând un limbaj aparte.
Tema și viziunea poeziei „Plumb”
Tema este constituită de către condiția poetului într-o societate lipsită de orice fel de aspirație artistică. Lumea înconjurătoare este percepută de către poet ca fiind falsă, condiția fiind determinată de către iubire și moarte.
Viziunea despre lume a autorului este redată prin folosirea unor procedee specifice simbolismului:
- Simbol plurivoc;
- Cromatica specifică;
- Muzicalitatea textului;
- Tehnica sugestiei;
- Tehnica repetițiilor.
Întreaga poezie este structurată în catrene, două la număr. Ambele se învârt pe lângă un singur cuvânt, „plumb”. Acesta este prezent și în titlu.
El sugerează atmosfera generală a poeziei. Este reluat în șase din opt versuri. Există două secvențe poetice, fiecare corespunzând unui plan desprins din realitate: realitatea este una obiectivă, prin care invocarea simbolului iubirii se realizează într-o manieră disperată.
Lirismul subiectiv este evidențiat prin mărcile subiectivității:
- Verbele la persoana I – „stam”, „am început”;
- Adjectivul posesiv la persoana I – „meu”.
Cele două secvențe poetice sunt simetrice. Titlul este simbolul principal al poeziei. „Plumb” sugerează cenușiul din existența poetului într-un univers cu totul monoton. Acesta se simte prins într-un spațiu fără cale de ieșire.
În sensul propriu al cuvântului, plumbul este un material ce blochează radiația, de o culoare gri închis. Acesta sugerează o stare de apăsare și înghesuială.
În planul real cu sens denotativ, plumbul este un metal greu, moale, de o culoare albastră-cenușie sau gri închis, sugerând continuitatea suferinței poetului într-un mod vicios.
În planul imaginar cu un sens conotativ, care este derivat din planul real, se sugerează monotonia, claustrarea, iminența morții, vidul și dezorientarea.
Elementele de compoziție ale poeziei „Plumb”
Cum am specificat și în rândurile anterioare, poezia este structurată în două catrene ce sunt aflate în opoziție. Fiecare strofă este legată de un plan al realității:
- Realitatea exterioară – obiectivă, motivele sunt cele ale cimitirului, cavoului;
- Realitatea interioară – subiectivă, dominată de sentimentul iubirii „amorul meu de plumb”.
Prima secvență mai poate fi un simbol pentru viziunea autorului asupra trupului, ce este o temniță pentru suflet, ce este dornic de înălțare și evoluție spirituală.
Din punct de vedere stilistic, simbolul central este „plumbul”. Este prezent în multe metafore:
- „flori de plumb”;
- „coroanele de plumb”;
- „aripile de plumb”.
De asemenea, este prezent și în personificări: „sicriele de plumb” care „dorm”, simbolizând un coșmar transpus în realitatea unde moartea învinge mereu, păstrându-se etern prin sentimentul de tristețe.
În concluzie, poezia „Plumb” este o poezie simbolistică dominată de durere, melancolie, tristețe, lehamite, spleen, care sunt elementele imaginarului poetic. Aceste stări sunt specifice eului bacovian.
