Tulburarile de atasament sunt afectiuni care se pot dezvolta la copiii mici care au probleme in a stabili o conexiune emotionala profunda – cunoscuta sub numele de legatura de atasament – cu parintele sau ingrijitorul lor principal. Deoarece calitatea legaturii de atasament are un impact profund asupra dezvoltarii copilului tau, intampinarea problemelor de atasament poate afecta capacitatea micutului de a-si exprima emotiile, de a dezvolta incredere si siguranta si de a construi relatii puternice mai tarziu in viata.

Exista doua tulburari distincte de atasament: tulburarea reactiva de atasament (RAD) si tulburarea de angajare sociala dezinhibata (DSED).

Ambele tipuri de tulburari de atasament sunt frecvente la copiii mici care au fost traumatizati, abuzati, au fost in plasament, au trait in orfelinate sau au fost separati de ingrijitorul lor principal dupa stabilirea unei legaturi cu acesta. Acesti copii pot avea dificultati in relationarea cu ceilalti si sunt adesea intarziati in dezvoltare.

Oricum, indiferent cat de detasat sau nesigur pare copilul tau, sau cat de frustrat sau epuizat te simti din incercarea de a te conecta cu micutul tau, este posibil sa repari o tulburare de atasament. Cu ajutorul unui specialist in psihiatrie pediatrica, cu o doza sanatoasa de rabdare si cu dragoste, vei putea forma o conexiune stransa cu copilul tau si il vei putea ajuta sa dezvolte relatii sanatoase, puternice si iubitoare mai tarziu in viata.

​Cauzele tulburarilor de atasament

Tulburarile de atasament apar atunci cand un copil nu a reusit sa se conecteze in mod natural cu parintele sau cu ingrijitorul sau. Daca un copil mic se simte in mod repetat abandonat, izolat, neputincios sau neingrijit – oricare ar fi motivul – va invata ca nu poate depinde de altii si ca lumea este un loc periculos si infricosator.

Acest lucru se poate intampla din mai multe motive:

  • Copilul plange si nimeni nu ii ofera alinare;

  • Copilului ii este foame si nu este hranit ore intregi;

  • Nimeni nu se uita la copil, nu ii vorbeste sau ii zambeste, asa ca micutul se simte singur;

  • Copilul atrage atentia doar actionand sau manifestand comportamente extreme;

  • Copilul este maltratat, traumatizat sau abuzat;

  • Uneori nevoile copilului sunt satisfacute, alteori nu. De aceea, el nu stie niciodata la ce sa se astepte;

  • Copilul mic este internat la orfelinat sau separat de parinti;

  • Copilul este mutat de la un ingrijitor la altul (rezultatul adoptiei, al plasamentului sau al pierderii unui parinte);

  • Parintele este indisponibil emotional din cauza depresiei, unei boli sau abuzului de substante.

Uneori, circumstantele care provoaca probleme de atasament sunt inevitabile, dar copilul este prea mic pentru a intelege ce s-a intamplat si de ce. Fiind mic, copilul crede ca nimanui nu-i pasa de el. Isi pierde increderea in ceilalti, iar lumea din jurul sau devine un loc nesigur.

​Semnele si simptomele tulburarilor de atasament

  • Aversiune fata de atingere si afectiune fizica. Copiii cu tulburare reactiva de atasament tresar, rad sau chiar simt disconfort atunci cand sunt atinsi. In loc sa produca sentimente pozitive, atingerea si afectiunea sunt percepute ca o amenintare;

  • Probleme de control. Majoritatea copiilor cu tulburare reactiva de atasament fac tot posibilul pentru a pastra controlul si a evita sa se simta neputinciosi. Sunt adesea neascultatori, sfidatori si certareti;

  • Accese de furie. Furia poate fi exprimata direct, prin crize sau prin comportament manipulator, pasiv-agresiv;

  • Dificultati in a manifesta grija si afectiune naturala. De exemplu, copiii cu tulburare de angajare sociala dezinhibata pot arata afectiune in mod necorespunzator fata de straini, in timp ce manifesta putina sau deloc afectiune fata de parintii lor;

  • Lipsa inhibitiei. Un copil cu DSED, de exemplu, poate fi prea vorbaret cu adultii necunoscuti. Poate fi entuziasmat sa interactioneze sau chiar sa plece cu strainii, fara teama de locuri sau situatii care sunt ciudate sau amenintatoare;

  • O constiinta subdezvoltata. Copiii cu tulburare reactiva de atasament se pot comporta ca si cum nu ar avea constiinta si nu reusesc sa-si arate vinovatia, regretul sau remuscarea dupa ce s-au comportat rau. Exista dovezi ca tulburarile de atasament lasate netratate pot duce chiar la tulburari de personalitate la varsta adulta.

​Tratamentul tulburarilor de atasament

In cazul in care copilul tau sufera de o problema severa de atasament, cum ar fi oricare dintre tipurile de tulburare de atasament, cere ajutorul unui specialist in psihiatrie pediatrica. Sprijinul acestuia poate aduce o schimbare pozitiva in viata copilului tau si, cu cat cauti ajutor mai devreme, cu atat mai bine.

Tratamentul pentru tulburarile de atasament implica de obicei o combinatie de terapie cognitiv comportamentala si educatie parentala. Acestea sunt concepute pentru a se asigura ca micutul tau are un mediu de viata sigur, isi imbunatateste relatiile cu semenii si dezvolta interactiuni pozitive cu tine, parintele sau ingrijitorul sau. Desi medicamentele pot fi utilizate pentru a trata afectiunile asociate, cum ar fi depresia, anxietatea sau hiperactivitatea, nu sunt considerate o solutie rapida.

Mai multe informatii despre tulburarile de atasament pe www.mindmed.ro